Aşa de viu este şi acum în memoria mea, încât pot să descriu privirea fiicei mele, celei mari, când mi-a spus că iubeşte locul în care am dus-o, activităţile pe care le face, cât şi pe doamnele educatoare. în ce priveşte efortul depus de aceste doamne, am toată recunoştinţa şi asta nu vorbesc în necunoştinţă de cauză, având şi eu doar un mic număr de copii, în comparaţie cu domniile sale, în care trebuie să investească atât sufleteşte cât şi în educaţia acestora.